Seria "Anomalii": Z-G-A-R-C-I-T-U-L

 

Octavian Dărmănescu

Zgârcitul e un constipat, nu dă nimic, de-abia se-ndură să-și ducă gunoiul. Inima lui, un portofel cald, ochii, contoare necruțătoare, mâinile, cuve de excavator. Când e să-și plătească taxele, se îmbracă la negru și stă înfipt, oficial, ca la o veghe de mort. Zgârcitul este omul pomană. De la vlădica zgârcit până la opinca zgârcit, toți își umezesc ochii când primesc ceva pe gratis. Ziua lui preferată este sâmbăta. Sâmbăta pachetelor. Toate mochetele uzate ale instituției le ia el acasă, că vor veni vremuri grele, bea și oțetul de la castraveți, ca să nu se risipească. Mai e mult până la lichidare, dar e damblaua lui să frece cardul pentru a vedea dacă i-au sosit banii. Zgârcitul fură statul cu entuziasm. Se fură și pe el, numai să iasă mai bine. Dacă are numai o oală de ciorbă, umple frigiderul cu spumă până la ultimul raft, să consume mai puțin. Distanțele mari sunt spaima zgârcitului: ar merge pe jos până la serviciu, dar trebuie să mai și doarmă, așa că își cumpără bilet cu strângere de inimă. Dacă vânzătoarea se înșală și îi dă un rest mai mare, este ziua lui bună. Dă-i zgârcitului o bere, așa, din amiciție civică, și se va bucura la cald, ca fetițele care poartă ilegal pantofii cu tocuri ai mamei.

Trebuie să recunoaștem, și asta din experiența comună, că femeile sunt cu mult mai zgârcite decât bărbații. Zgârcenia bărbaților însă e mai detestabilă, pentru că bărbatul poate ce nu poate femeia: să fie zgârcit cu el însuși. Totuși, există cazuri fericite, când într-un menaj se întâlnesc doi zgârciți: ironia e mai mereu aceeași, plodul toacă vesel tot ce-au strâns cu trudă părinții lui chivernisiți. Tip strângace, zgârcitul își transformă casa într-un depozit de lucruri scoase din uz. Ca să intri pe ușa lui trebuie să-ți tragi burta, căci cuierele mobile cu costumele din tinerețe de la nunți și delegații vor năvăli peste tine. Zgârcitul poate, căci este suplu, el mănâncă numai ce s-o găsi sub unghii. Lacomul este gurmand, zgârcitul preferă supele lungi. Gurmanzii, licheni crescuți la lumina frigiderului, se tratează la urgențe, la parter, zgârciții mai sus, la cardiologie. Să ceri ceva zgârcitului este o contravenție, un fel de tulburare de posesie. Zgârcitul dezmoștenește fără prea multe grețuri, iar când primăria îi pune un nou bir, o urăște de moarte. Să contezi pe un zgârcit este ca și cum ai conta pe un mort. De fapt, zgârcitul este mort pe jumătate, trăiește ca și cum toți i-ar lua ceva. Plămădiți din mormântul Ananiei și Safirei, zgârciții au un suflet uscat și tare, ca o sămânță de pepene galben. Totuși, sociologic, capitalismul și tot ce înseamnă progres tehnic nu s-ar fi putut dezvolta fără strângerea curelei și sula de rigoare. De fapt, zgârcenia se pare că ne stă în fire. Să ne uităm la bețivul care, în picaj, mai bine își rupe picioarele decât să-și spargă sticla. Nu este un reflex dobândit, ci, cum s-ar spune, este unul aprioric. Oameni fără sărbătoare, zgârciții fac cozi la ajutoare și mor singuri. De fapt e impropriu spus, deoarece zgârcitul nu moare, ci se transformă. O teorie lirică ar putea spune că zgârciții lumii din toate tipurile sunt unul singur, un fel de monstru agreabil cu fustă scoțiană, de care te rogi în zadar să-ți dea din oul lui fiert.
În limba română, "zgârcit" este unul dintre cele mai acre cuvinte. Zgârcit, chircit. Zgârcitul este un pumn strâns rapace, o babă care s-a cocoșat de scumpete. Zgârcit, zgârci. Se întinde la a lua, se strânge când e să dea. Zgârcit, cârpit, asemenea lui Hagi Tudose, Costache Giurgiuveanu, care s-au văitat toată viața de sărăcie. De semnalat căsnicia perfectă dintre bătrânețe și zgârcenie: te-ai zgârcit, ai îmbătrânit. De fapt, cel mai nimerit apelativ pentru zgârcit ar fi banalul bre.

Să trăiești, bre, moș Grandet! Să trăiești bine!

Material preluat de pe blogul http://laurentiudumitru.ro [sus]

   
Sponsori
 
 
Copyright Parohia Vărzaru. Toate drepturile rezervate. Web master: tavy_dum@gmail.com.com