RELAȚIA FAMILIALĂ DIN PERSPECTIVA BIBLICĂ

Pr. Octavian DUMINICĂ
Articol publicat în Romanian Tribune, Cicago, Martie 2007

Relația familială, dintre soțul bărbat și soția lui, femeie (precizări necesare în aceste zile!), trebuie să fie rânduită conform Sfintei Scripturi. În primul și-n primul rând, familia nu este o invenție omenească, la fel cum nu este nici relația sexuală și de aceea adevărurile revelate ale Cuvântului lui Dumnezeu sunt cele ce trebuie să stea la baza căsniciei. Ne permitem să spunem că Biblia este "manualul Inventatorului" acestei relații și atunci când ea nu merge, trebuie să apelăm la acesta. Dar să nu așteptăm să apară problemele pentru a recunoaște că avem nevoie de acest manual despre căsnicie sau familie. Pentru ca viața din căsnicie să fie plăcută lui Dumnezeu, utilă scopului său pe pământ, și aducătoare de adevărată fericire pentru noi, trebuie să descoperim care este planul lui Dumnezeu pentru familiile noastre.
Istoria Bisericii demonstrează acceptarea necondiționată a Bibliei ca fiind revelația lui Dumnezeu. Noi acceptăm Biblia ca fiind autoritară din punct de vedere moral și suficientă în chestiuni de credință și practică. Este autoritară pentru că solicită un răspuns din partea noastră la pretențiile ei. Este suficientă prin aceea că omul poate beneficia de tot harul lui Dumnezeu, atunci când principiile lui Dumnezeu se transpun în practica sa.
Am putea enunța patru principii care stau la baza relației familiale (după Garry și Anne Marie Ezzo, din cartea "Growing Kids God's Way"):
1. După Cuvântul lui Dumnezeu, relația soț-soție este prima relație socială rânduită de Dumnezeu. Dumnezeu l-a făcut pe om în stare să interacționeze cu alte ființe umane. Principiile interacțiunii sociale au fost orchestrate în mod divin prin Legea Sa. Dar în înțelepciunea Sa, Dumnezeu a făcut ca toate relațiile umane să înceapă cu un soț și o soție. Alte relații, tată-fiu, mamă-fiică, frate și soră, au intervenit mai târziu.
2. Conform planului lui Dumnezeu relația soț-soție este relația principală din rețeaua de relații dependente. Ideea de dependență este prezentă în toată creația. Ceea ce Dumnezeu a creat în a doua zi depinde de ce a creat în prima. La fel, ceea ce a creat în a treia zi depindea de ce a creat în primele două zile. Aceeași idee este valabilă și în planul lui Dumnezeu pentru relațiile umane, îndeosebi pentru cele ce se găsesc în familie. Calitatea relației părinte-copil depinde de calitatea relației soț-soție. Acest adevăr nu se va schimba niciodată. Siguranța copilului depinde de ceea ce el observă petrecându-se între tatăl său și mama sa. Când îi vede pe aceștia că-și arată reciproc dragoste și afecțiune, el se simte cel mai în siguranță.
3. Relația dintre soț și soție este relația prioritară a unei familii. Prioritatea în relația familială a relației soț-soție privește reușita în creșterea copiilor. Dacă vă iubiți copiii trebuie să faceți ca această relație soț-soție să fie prioritară. Copiii nu sunt o supapă pentru presiunea din cămin și nici o cârjă pentru susținerea lui. Nu-i putem folosi pentru întărirea căminelor noastre. Ei trebuie să vină pe lume în cămine deja întărite. Mai mult decât orice le puteți oferi pe lume, copiii au nevoie să știe că tata o iubește pe mama și că mama îl iubește pe tata. Împreună voi sunteți capul și inima familiei.
4. Din moment ce relația soț-soție este prin căsătorie relația prioritară, toate celelalte relații trebuie să-i fie subordonate acesteia. Acest principiu vorbește despre structura de autoritate existentă în familie. Relația părinte-copil este subordonată relației soț-soție. Cea din urmă a fost prima în ordine. Ordinea și autoritatea sunt importante în dezvoltarea copiilor. Părinții "democratici" sau "liberali", care abdică de la autoritatea dată lor de Dumnezeu plasând copiii la același nivel cu ei, răstoarnă acest principiu. Dacă se dorește ca să existe armonie și dragoste în familie, părinții trebuie să-și asume rolurile lor divine de a conduce familia. Dacă se înlătură autoritatea părintească, haosul va interveni nu doar în familie, ci va afecta și societatea din jur, după cum bine vedem întâmplându-se în zilele noastre.

De ce a creat-o Dumnezeu pe femeie și care a fost intenția Lui în rânduirea căsătoriei (acestei relații soț-soție)?
Domnul Dumnezeu a zis: ,,Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el." Facere II, 18 Nu este bine ca omul să fie singur. Din ce punct de vedere? Îl avea pe Dumnezeu cel mai aproape! Omul era singur și Dumnezeu nu a considerat acest lucru ca fiind bun. Orice altceva din creația Lui de până acum a fost bun, dar nu și acest aspect al ei. Omul era înconjurat de o creație neatinsă de păcat, binecuvântat de o relație perfectă cu Dumnezeu și totuși Dumnezeu spune că nu este bine ca omul să fie singur! În mod evident că "singurătatea" de care a vorbit El nu privea relația pe verticală cu Creatorul Său și nici relația lui cu creația. Explicația stă în felul în care evrei priveau omul nedivizat ca o singură ființă unitară, trup și suflet, nu separată ca grecii, omul este doar trup, ori doar suflet. De aceea, NU era bine ca omul să fie singur, din punct de vedere spiritual, social, emoțional, fizic.
În acest fel, era considerat tot omul! Toate aceste dimensiuni umane sunt acoperite în declarația lui Dumnezeu - "Nu este bine ca omul să fie singur" - care se referă la absența unei alte ființe ca și el, dar complet diferite de el pentru ca astfel să-l completeze.

CE ESTE CĂSĂTORIA ?
"Atunci Domnul Dumnezeu a trimes un somn adânc peste om, și omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui și a închis carnea la locul ei. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie și a adus-o la om. Și omul a zis: ,,Iată în sfârșit aceea care este os din oasele mele și carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie, pentru că a fost luată din om." De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa, și se va lipi de nevasta sa, și se vor face un singur trup" Facere II, 21-24
Dumnezeu intenționează și așteaptă ca mariajul să fie un angajament de o viață luat între un bărbat și o femeie, ce se bazează pe principiul dragostei divine. Relația dintre Iisus Hristos și Biserica Sa este exemplul suprem al dragostei devotate pe care trebuie să o aibă soțul și soția în relația lor.
Căsătoria nu trebuie să fie o convenție socială, sau o înțelegere de a trăi împreună. Ea este instituită de către Dumnezeu să fie un legământ de parteneriat și de completare reciprocă și este menită să vă păstreze puși deoparte (sfinți) în relația voastră fizică (I Cor. VII, 2-5). Relația din căsătorie a fost rânduită să fie una de unitate și de contopire într-un singur trup, care reflectă relația de dragoste dintre Hristos și Biserica Lui.

DUMNEZEU A INSTITUIT CĂSĂTORIA
A. Când te căsătorești te angajezi printr-un legământ luat înaintea lui Dumnezeu să oferi o viață în companie partenerului tău de căsnicie. ".Pentru că Domnul a fost martor între tine și nevasta din tinerețea ta, căreia acum nu-i ești credincios, măcar că este tovarășa și nevasta cu care ai încheiat legământ! Nu ne-a dat Unul singur Dumnezeu suflarea de viață și ne-a păstrat-o? Și ce cere acel Unul singur? Sămânță dumnezeiască! Luați seama dar în mintea voastră, și nici unul să nu fie necredincios nevestei din tinerețea lui! Căci Eu urăsc despărțirea în căsătorie, - zice Domnul, Dumnezeul lui Israel, - și pe cel ce își acopere haina cu sâlnicie, - zice Domnul oștirilor. - De aceea, luați seama în mintea voastră, și nu fiți necredincioși!" Maleahi II, 14
B. Relația din căsnicie cu partenerul tău se presupune să fie modelată după relația Domnului Iisus Hristos cu Biserica Sa.: "Supuneți-vă unul altuia, întru frica lui Hristos. Femeile să se supună bărbaților lor ca Domnului, Pentru că bărbatul este cap femeii, precum și Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor și este. Ci precum Biserica se supune lui Hristos, așa și femeile bărbaților lor, întru totul. Bărbaților, iubiți pe femeile voastre, după cum și Hristos a iubit Biserica, și S-a dat pe Sine pentru ea, Ca s-o sfințească, curățind-o cu baia apei prin cuvânt, Și ca s-o înfățișeze Sieși, Biserică slăvită, neavând pată sau zbârcitură, ori altceva de acest fel, ci ca să fie sfântă și fără de prihană. Așadar, bărbații sunt datori să-și iubească femeile ca pe înseși trupurile lor. Cel ce-și iubește femeia pe sine se iubește. Căci nimeni vreodată nu și-a urât trupul său, ci fiecare îl hrănește și îl încălzește, precum și Hristos Biserica, Pentru că suntem mădulare ale trupului Lui, din carnea Lui și din oasele Lui. De aceea, va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va alipi de femeia sa și vor fi amândoi un trup. Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos și în Biserică.  Astfel și voi, fiecare așa să-și iubească femeia ca pe sine însuși; iar femeia să se teamă de bărbat." Efeseni V, 21-33
Încununarea creației a constituit-o unirea sfântă a bărbatului cu femeia. Aceasta a fost mai mult decât crearea cuiva după "felul/soiul" omului; a fost alăturarea celor doi. Biblia ne spune că Dumnezeu a adus-o pe femeie la bărbat. El nu a lăsat-o să rătăcească în grădină, printre animale, până ce cei doi s-ar fi găsit singuri, ci El Însuși i-a unit.

DE CE A RÂNDUIT DUMNEZEU CĂSĂTORIA ?
Pentru ca prin comuniunea realizată prin intermediul ei, cei doi parteneri (soț și soție) să-și poată sluji unul altuia, și alături, prin viețile lor să slujească altora. Astfel, realizarea ce a încununat creația a fost această uniune sfântă a omului cu femeia. Odată ce a fost creată femeia, Dumnezeu a putut să declare că "toate au fost foarte bune" (Facere I, 31) și în a șaptea zi s-a odihnit din lucrarea Lui.

La final am putea aduce și câteva concluzii. Dacă doriți ca familiile voastre să facă saltul de la mediocritate la excelență, aceste principii biblice trebuie reafirmate și trăite în permanență în unanimitate de către ambii parteneri. O căsnicie puternică și biblică reprezintă cel mai stabilizator factor în viața personală a fiecărui partener în fața șocurilor vieții. De asemenea, ea oferă mediul în care copiii veniți pe lume unui cuplu să aibă parte de exemplul de viață creștină care să-i îndemne la vârsta responsabilității să adopte la rândul lor același stil de viață. Ce și-ar putea dori mai mult niște părinți creștini!?
Nimic nu poate exprima mai bine cât de necesară este existența unei sănătoase relații soț-soție pentru bunăstarea emoțională a copiilor noștri. Căsniciile puternice, întemeiate biblic, oferă copilului sentimentul de siguranță care să-l lanseze cu curaj în viață, să-i producă dezvoltarea personalității și a caracterului. Când există armonie în relația soț-soție, există și stabilitate în familie. Căsnicia puternică este limanul de siguranță necesar copiilor în timpul procesului lor de creștere și educare. Lumea lor nu va fi o lume a conflictelor, a dezamăgirilor, a durerii neexprimate provocate de slăbiciunea părinților, ci aceea a încrederii, a siguranței, a stabilității și a dragostei arătate de către aceștia.
De familie nu putem vorbi decât dacă aceasta se întemeiază pe relația dintre un bărbat și o femeie, restul este o mare eroare.[sus]

 
 
     
   
Copyright Parohia Vărzaru. Toate drepturile rezervate. Web master: tavy_dum@gmail.com.com