Eroi au fost eroi sunt încă
Martirii - mărturisitorii de elită ai creștinismului

 
 
 
         
 

PS Calinic, Episcop al Argeșului și Muscelului

Când merg pelerinii la Ierusalim și desigur, locul iubit inimilor fiind și Betleemul, unde  -a născut Iisus Hristos, văd din drum case care au drept blazon sculptat în piatră pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Întrebat ghidul a spus că sunt arabii creștini care s-au convertit de la religia musulmană, ei având o evlavie specială pentru acest mare sfânt. Se pare că strămoșii lor, din tată în fiu, au sădit credința creștină și cu sfinții care au umplut veacurile. Nu ne putem uita marii martiri, mărturisitorii de elită ai creștinismului pururi viu în inimile iubitorilor de Dumnezeu.
Temelia vieții noastre, în general, și a vieții duhovnicești, în mod special, este jertfa lui Iisus Hristos și jertfa uimitoare și uluitoare a celor care au urmat pe Iisus, cu o credință fără margini, de o forță care a topit ca văpaia focului tot ce era trecător și fără valoare. Primele veacuri au zguduit istoria omenirii, mai ales dacă ne gândim la Actele Martirice, documente din vremea persecuțiilor, care ne stau mărturii vii peste veacuri. Așa de mare era credința și atâta entuziasm era întru mărturisirea lui Iisus Hristos, încât martirizarea era socotită ca cea mai mare bucurie.
Voi aminti doar de Sfântul Gheorghe care a biruit toate caznele cu cea mai mare bucurie încât, uimea atât pe Împăratul Dioclețian, cât și întreaga asistență, iar unii pe loc, văzând mărturisirea fără frică a Sfântului Gheorghe, au mărturisit și ei credința în Iisus Hristos! Și desigur n-am să uit să adaug pe lângă sutele de mii și milioanele de martiri și pe Ioan Colov, cel care a fost tăiat de toate mădularele trupului începând cu picioarele și mâinile sale. Când era întrebat: Crezi în Hristos? El răspundea fără frică și plin de veselie: Da! Cred în Hristos! Și atunci îi mai tăia o mână. Și tot așa până i-a rămas doar trunchiul și
capul. În cele din urmă i-a tăiat și capul!
Toate aceste mărturisiri și jertfe pentru credința în Hristos au fost mărturii vii pentru cei care îmbrățișau o nouă învățătură și pe Cel ce S-a jertfit pentru întreaga lume. Așa au înțeles să răspundă Jertfei Supreme, cei mai mari iubitori de Dumnezeu!
Atunci când cineva este dispus spre jertfă, înseamnă că în inima lui a lucrat focul dragostei și al smereniei. Da, smerenia cea aplicată, nu cea vorbită mereu în atâtea cărți. Știm că "Sfinții îmbrăcați în virtute fug de slava omenească. Iar cei ce poftesc slava sunt asemenea unui om gol, care voiește pururi să afle un petic mic, sau orice ca să-și acopere
urâțenia lui. Așa și cel gol de virtuți, caută slava oamenilor!" (Filocalia, IX, p. 503). Hristos Se jertfește pe Cruce, mărturisitorii lui Hristos sunt hăcuiți și dați la fiare, iar noi, creștinii și clericii din secolul XXI, trebuie să continuăm mărturisirea Evangheliei lui Hristos.
Noi trăim în zestrea de jertfă a lui Iisus și a sfinților martiri din toate timpurile. Nouă ne este ușor, suntem fericiții beneficiari! Alții au murit ca noi să trăim din iubirea lor jertfitoare. Iar atunci când noi uităm sau ne lenevim să-i pomenim: pe sfinți în Biserică și în viața noastră, iar pe eroi în rugăciunile noastre, săvârșim păcatul care ne va urmări cu mustrare. Și nu vom prospera nici în viața material-socială și nici în cea duhovnicească, ci vom primi certarea de Sus, de la Părintele Luminilor, ca unii ce nu merităm binecuvântarea și mila Domnului.
Fără legătura între Cer și pământ, nu se poate trăi!
Fără a fi în comuniune cu sfinții, martirii și eroii neamului din toate timpurile, vom rătăci pe drumurile pustii, fără apă, fără soare, fără bucurii!
[sus]

 
 
         
 
Copyright Parohia Vărzaru. Toate drepturile rezervate. Web master: tavy_dum@gmail.com.com