"România este Țara postului, a rugăciunii, a icoanei..."

Interviu cu Părintele profesor doctor Ioan Stancu, Prodecanul Facultății de Teologie din Pitești preluat din Argeșul Ortodox

     Zilele acestea, Biserica noastră începe o călătorie duhovnicească, având ca țintă pregătirea pentru marele Praznic al Învierii Domnului. Rânduielile bisericești, tipicul slujbelor, au un caracter aparte care îndeamnă la post, la rugăciune, mai mult ca în oricare altă perioadă bisericească. Pentru un cuvânt de învățătură și pentru lămuriri în ceea ce privește Postul Mare, am avut bucuria de a sta de vorbă cu Părintele prof. dr. Ioan Stancu, într-un dialog de suflet special pentru cititorii noștri.

Pr. Prof. Dr. Ioan Stancu Părinte profesor, prin ce poate fi apreciată Ortodoxia în lumea actuală ce se deschide nouă?     
- Consider că, din punct de vedere material, noi nu putem să fim o forță egală cu cei care ne-au deschis porțile. În acest sens, suntem încă într-un stadiu de căutare și de cunoaștere. Zestrea cu care putem merge și care poate fi frumusețea noastră spirituală este credința ortodoxă profundă care ne-a hrănit existența de 2000 de ani. Este smerenia pe care ne-o dăruiesc rugăciunea și postul. Este "gândul smerit" pe care ni-l sugerează în acest timp al Postului Mare, Sfântul Efrem Sirul...

Ați amintit de Postul Mare. Care este valoarea și importanța acestui timp sacru?
- Postul Mare sau al Păresimilor simbolizează cele 40 de zile postite de Fiul lui Dumnezeu. Noi suntem chipul lui Dumnezeu și am fost creați spre atingerea asemănării cu El. Prin ce realizăm aceasta? Prin rugăciune, prin post, prin iubire și prin credința puternică în Dumnezeu, și toate acestea îmbuchetate de harul lui Dumnezeu. Iubirea noastră nu ar fi nimic fără harul lui Dumnezeu care o transcende și o face să devină o iubire hristică. Postul și rugăciunea ne duc direct în comuniunea tainică cu Dumnezeu. Postul, ca mod de manifestare religioasă, se întâlnește și înainte de creștinism și este prezent în toate religiile lumii.

Prin ce se deosebește postul creștin?
- Este adevărat că și popoarele precreștine posteau. Găsim această formă de asceză la Pitagora, apoi la marele Hipocrate, care atribuia longevitatea sa ascezei și postului. Chinezii spuneau că omul nobil este cel care ține cu strictețe rânduielile, tradițiile venite din vechea lor istorie, iar printre aceste tradiții se afla și asceza (postul). Ei însă nu aveau decât postul ca o simplă formă de abstinență, fără harul lui Dumnezeu. Cât de fericiți sunt creștinii când se întâlnesc în rugăciune cu Harul Divin și ajung să trăiască fericirea mistică pe care o trăiesc Sfinții și pe care au trăit-o și Sfinții Apostoli! Aș aminti numai de Sfântul Apostol Pavel care, cunoscând pe Hristos prin "iubire", strigă puternic în lume: "de acum nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește întru mine". Revenim la valoarea Postului nostru și v-am ruga să evidențiați importanța pe care i-o dădeau primii creștini. Nu întâmplător pornim în prima săptămână cu rugăciunea de seară (slujba Canonului cel Mare), care ne duce cu gândul la primii creștini ce se întâlneau în catacombe (ante lucem) sau cum spunea Pliniu cel Tânăr: "ante pullorum cantum"- "înainte de cântatul cocoșilor", și săvârșeau "fractio panis"- "frângerea pâinii". Și aici fac o paranteză: este interesant că aceste cuvinte el le adresa printr-o scrisoare împăratului roman Traian, "Bădica Traian", pe care îl cântăm noi în colinde. Ne întoarcem și spunem că totul se petrecea într-o atmosferă de post și rugăciune.

Părinte profesor, permiteți-mi să mă adresez acum duhovnicului și să vă întreb: mai postesc creștinii mileniului III?
- Dacă astăzi întâlnim o diminuare a postului, aceasta vine din diminuarea credinței. Iar diminuarea postului mai înseamnă și ieșirea din Canoanele Sfinte ale Bisericii. Și nu trebuie uitat faptul ca Biserica este întemeiată pe canoane și pe ierarhie, iar în zilele noastre s-a pierdut ierarhizarea lucrurilor. Consecința acestui fapt constă în necunoaștere și haos. De aceea rog pe bunii creștini să postească cu adevărat și să nu se gândească la șubrezirea trupului din cauza postului, pentru că lucrarea cea mare în această perioadă o are Harul Dumnezeiesc. Europa a pierdut în ultima vreme postul și rugăciunea. Cu această zestre duhovnicească minunată putem să mergem noi în lumea civilizată, în lumea deschisă nouă astăzi. Priviți la lumea musulmană și vedeți cu câtă strictețe este ținut Ramadanul, care are tot 40 de zile, fiindcă și ei au ca strămoș comun nouă pe părintele Avraam. Noi când ducem spre locul de veci pe creștini, ne rugăm la Dumnezeu ca locul lor de fericire să fie "în sânul lui Avraam". Putem spune că aceasta este o doleanță comună monoteistă...

Prima duminică a Postului Mare este cea a Ortodoxiei și este închinată Sfintelor Icoane. Este vreo legătură între post și icoană?
- A fost dintotdeauna și este și acum o relație cu adânci semnificații. Strămoșii noștri nu au uitat niciodată că postul și rugăciunea se săvârșeau în fața icoanei, căci prin icoană el simțea ontologic (ființial) depășirea existenței sale pământești. Simțeau că Dumnezeu este de acum "prietenul său", cum foarte frumos spune Sfântul Apostol Petru. Icoana este cea care dă forță rugăciunii. Maica Domnului din icoană ne privește ca pe un copil, ca pe un matur, ca pe un sfânt și tot ea ne duce rugăciunea înaintea Fiului ei cel prea bun. De aceea Dumnezeu a dăruit Ortodoxiei suficiente icoane făcătoare de minuni pentru mântuirea neamului nostru. Să nu uităm că România, "Grădina Maicii Domnului", este țara postului, a rugăciunii, a icoanei. Aici s-a întâlnit de mii de ani frumosul mioritic dăruit de Dumnezeu cu harul Lui în plenitudinea Sa, izvorât din postul și rugăciunea înaintașilor noștri. Acesta este darul cel mare pe care ni l-a dat nouă Creatorul și pe care suntem datori să-l păstrăm cu sfințenie, căci la judecată va trebui să răspundem pentru el!

A consemnat
Diacon Florin IORDACHE
[sus]

 
 
 
   
   
   
 
 
Copyright Parohia Vărzaru. Toate drepturile rezervate. Web master: tavy_dum@gmail.com.com