Înapoi    
 

Nu trageți în Moș Gerilă
- pamflet de calibru înfundat -

Octavian Dărmănescu

Cine s-a jurat pe barba lui Moș Gerilă nu s-a asigurat îndeajuns. Moș Gerilă nu mai vine. Moș Gerilă s-a pierdut prin nămeți ca Solomon prin cedrii Libanului. Guru al pionierilor de pretutindeni, Moș Gerilă e un titan care a răsturnat tirania Olimpului creștin amanetat de Moș Crăciun. Câte fețe rumene de șoimi ai patriei n-a strâns la pieptul lui de antihitlerist convins! Câte caractere n-a călit cu sărutul bărbii lui din vată de sticlă! Sub purpura lui anti-scame rănile din război zâmbesc fosforescent, cicatrizate. Știe pe de rost cerul lui Gagarin, iar pe Laika a dresat-o să mănânce chiar și troscot selenar. În sacul personal e vraiște ca în prima zi a lumii: o barbă de rezervă, un pumn de mentosane, o petardă chinezească și un jurnal inter-galactic.


Anul acesta va poposi în satul Propășirea. La căminul cultural intrarea este liberă și forțată, construim la socialism și pe timp de iarnă. O lună creponată, agățată de tavan, se mișcă-n sensul curentului din sală. Pomul de Crăciun, convertit în brad muncitoresc cu becuri de baracă, tronează ca un Sputnik printre sateliți. Fanfara raională verifică strident starea instrumentelor, oricum cei mici dorm regulamentar, pe dreapta, visând parașutiști sovietici cu torturi în brațe. Cei mari se chinuie s-aprindă un chiștoc cu care vor puncta șuba vreunui chiabur. Colectivizați, țăranii au învățat din mers, ca la prășit, lecția chetei. Fiecare pune-n urnă cât îl lasă inima, deranjul Moșului trebuie musai răsplătit. Pe unii zelul i-a-mpins de și-au extras din perne lână moale drept beteală, alții și-au ciuntit caii de cozi pentru concursul de buhaie. Profitând de coincidența onomastică, badea Culiță, brigadier silvic, și-a compus un imn de slavă, pe care intenționează să-l dedice, din frunză, conducătorului suprem.
Triplu salt peste așteptări! Moșul plutește peste zăpezi ca telefericul peste Carpații seculari. Căminul cultural se bucură din temelii, sabotorii tremură ca școala în fața vaccinului. Moș Gerilă sosește la volanul unui camion cu portocale verzi, parcat expert în mașinile primăriei. Pionierilor le bate inima ca vara trecută, în fața Porților de Fier. Prohibiție la pocnitori, restricții la beculețe, artificii atent supravegheate. Moșul debarcă greu de saci cu bunătăți, este luat pe sus și pus acolo unde-i este locul. Ia cuvântul, face o microfonie grozavă, stelele de hârtie cad de pe pereți. A venit de prin nămeți, la fetițe și băieți. Tinerele vlăstare ale patriei raportează cu zel suta de poezii la hectar, dintre care, bineînțeles, nu se vor recita decât trei, aceleași. Bravoo, dragii moșului! Se trece ritualic la etapa pupături. Moșul miroase tot a sâmburi de măr, alt lipici de barbă n-a găsit. Carierist de profesie, el știe că reușita e un sac cât mai umplut, nu contează cu ce, va da vina pe cei de la poștă. Grămada cere vârf. Pionierii au tăbărât, dezorganizat, ca în excursiile la Muzeul Antipa, pe muntele fericirilor lor din turtă dulce.
Educatoarele glorifică cultura de soia, după perdea, cu Moșul, la o țigară imperialistă. Bătrânelul e atât de simpatic, câte n-a pățit la viața lui de fochist pechinez, care n-ajungea defel la maneta de urgență. Se supune benevol criticii tovărășești pe care i-o face, cu aplomb constructiv, directoarea grădiniței. Șarja de artilerie vine, însă, din partea trimisului special al revistei "Cutezătorii".
Moșul își scoate, în sfârșit, dopurile de Cotnari din urechi. Tovarășa pionier gândește cu intonație, dar emite șters, ca pe podium. Îi impută tovarășului Moș o anume lipsă de motivare în datoria lui cetățenească: "statica e evidentă, rămâne de demonstrat dinamica, tovarășe!".
Moșul se plânge de șale, de gută și de reumatism, dobândit la Malmaison, în tinerețea lui ilegalistă. Puștoaica e îmbrobodită repede, oficialitățile pregătesc elementul surpriză. Cortina se dă-n lături și un pluton de mandoline execută stângaci un imn primului Gerilă, tovarășul Karl Marx. Sala-ncremenește, ca la minutul de reculegere: Moș Gerilă, cu chef, intră peste figuranți și cântă Marseilleza în chiuituri de iodler, cum o învățase în Tatra la întoarcerea armelor. Prim-secretarul se apropie sfios, și, aplecat, cu mâna pe cravată și cu zâmbet activist, îi șoptește ceva Moșului.
Moșul e foc și pară, vrea să se răzbune ca-n desenele cu Rahan, dar nu poate. Scripcarii se opresc din cântec, sala e-n picioare. Nimeni nu știe ce l-a făcut pe moș să pufăie ca un samovar. Provocând o nouă microfonie, bătrânelul se plânge-n difuzoare: "Rușine, tovarăși, rușine! N-aș fi crezut că aici, la Propășirea, voi avea parte de o așa pățanie. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înăuntrul meu. Mă voi plânge la centru, ați jignit memoria revoluționarilor francezi! Marseilleza, dacă este într-o limbă imperialistă, nu înseamnă că ne este și potrivnică. Unde sunt orele de Istoria Partidului Comunist? Se vede bine că ori a fost o glumă de prost gust, ori, tovarăși, și aceasta o spun cu tristețe, la Propășirea nu s-a făcut destulă instruire. Plec de pe aceste meleaguri cu nădejdea că veți înțelege mustrarea mea frățească. Pace și prosperitate!".
Părăsind urgent adunarea, Moș Gerilă își ridică stărețește poalele și suie treptele camionului, pierzându-se spre oraș, cu tot cu portocalele lui verzi, nebasculate. Propășirea rămânea cu mâinile-n jos, adunată pe uliță, cu ochii după stopurile mici ale camionului, care se pierd în noapte. Deasupra, cerul înstelat își contabilizează atent avioanele și sateliții. Numai printr-o spărtură a lui, îndepărtată, îngerii coboară în divizii pentru a sărbători minunea din Betleem.

Textul și imaginea au fost preluate de pe Blogul lui Laurențiu Dumitru

Înapoi

 
 
 
 

 
     
       
     
     
Copyright Parohia Vărzaru. Toate drepturile rezervate. Web master: tavy_dum@gmail.com.com